Istoricul localităţii

Atestarea locuirii acestor meleaguri se pierde în negura veacurilor, urme ale perenitaÅ£ii datând din neolitic. AÅŸezarea neolitică de la Suplacu de Barcău este prima ÅŸi unica cercetată exhaustiv în judeÅ£ul Bihor, permitând cunoaÅŸterea aprofundată a structurii ÅŸi evoluÅ£iei unui grup cultural bine individualizat în cadrul descoperirilor contemporane, care a fost denumit Grupul Suplacu de Barcău.
AÅŸezarea neolitică a fost semnalată cercetătorilor de la Muzeul Å£arii CriÅŸurilor de către locuitorul Salanki Emeric. Acesta a donat colecÅ£iei Muzeului materialul arheologic colectat din zona malului râului Barcău. Cercetările au demarat în punctul Corau I, în anul 1973. Atunci au fost descoperite locuinÅ£e, obiecte din ceramica ÅŸi unelte de piatră slefuite. Bogăţia materialelor scoase la lumină în urma cercetărilor, trăsăturile specifice de modelare ÅŸi decorare a ceramicii, adevărată industrie de producere a uneltelor din piatra slefuită, au dus la definirea grupului cultural Suplac ca un grup aparte din complexul cultural cu ceramică pictată ÅŸi încizată ce gravitează în jurul MunÅ£ilor Apuseni, grup înrudit ÅŸi contemporan cu grupul Iclod din Valea SomeÅŸului.
 
În urma sintetizării datelor stiinÅ£ifice rezultate din cercetările efectuate, se pot trage următoarele concluzii:
- s-au identificat patru tipuri de locuinţe, ce denota o cunoastere a technicilor de construcţie a unor locuinţe solide, durabile, precum şi o bună cunoaştere a condiţiilor geografice a zonei.
- aÅŸezarea de la Suplacu de Barcău este prima aÅŸezare specializată în prelucrarea uneltelor de piatra slefuită, destinată atât folosinÅ£ei comunitaÅ£ii cât ÅŸi schimbului cu aÅŸezări învecinate.
- atelierul de prelucrare a pietrei prin slefuire, atesta tehnici ÅŸi metode de prelucrarea necunoscute pâna la aceea dată. MeÅŸteÅŸugul necesită cunoÅŸtinÅ£e ample privitoare la folosirea pietrei pentru fiecare tip de unealtă. Tipologia acestor unelte rămâne valabilă pentru ordonarea pieselor similare descoperite în alte staÅ£iuni neolitice.
- ceramica este predominant de tipul pictat, şi se deosebeşte net de ceramica specifică celor trei tipuri culturale invecinate, deşii originile sale derivă şi evoluează din acestea. Materia primă pentru pictare era o pastă neagră bituminoasă.
- aÅŸezările grupului cultural Suplacu de Barcău au atestat pentru prima dată practicarea încineraÅ£iei ca ritual de înmormântare, necunoscutâ ca metoda până atunci în acest orizont.
 
Reşedinţa comunei
Localitatea Suplacu de Barcău a fost din totdeauna reşedinţa comunei.
Localitatea Suplacu de Barcau este atestata documentar pentru prima dată în socotelile de dâjma ale episcopiei romano-catolice din Oradea pe anii 1291-1294, cu denumirea "Villa Zeplac " . Toponimicul este un mister, circuland variante care leag ă numele aÅŸezării de presupusul nume al unui principe dac, ÅŸtiută fiind apropierea aÅŸezării de cetatea dacica de la Marca-Suplac.
Denumirea actuală în limba maghiară a localităţii Suplacu de Barcău explică faptul că toponimic, localitatea era legată de râul Barcău prin aÅŸezarea sa geografică într - un "loc frumos" (Szeplak= loc frumos, î n maghiară) pe Barcău.
Este situată în partea de nord-est a judeÅ£ului Bihor, pe valea râului Barcău în aval la 3km de defileul epigenetic al acestuia de la Marca.
Marginile de nord-est şi est ale localitatii sunt flăncate de cele ale comunei Marca din judeţul Sălaj, marginile vestice şi sud-vestice de hotarele satelor: Balc, Dolea, Foglas şi Valea Cerului.
Vatra actuală a localităţii este situată pe terasele din stânga râului Barcău.